Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home/r89981asoc/public_html/wp-content/plugins/essential-grid/includes/item-skin.class.php on line 1145
Ce sporturi sunt permise, ce sporturi sunt interzise?

Ce sporturi sunt permise, ce sporturi sunt interzise

Dr. Nicoleta Măjină, Institutul Național de Medicină Sportivă

Foto: www.pexels.com

Activitatea sportivă regulată are beneficii binecunoscute pentru organism, inclusiv asupra sistemului cardiovascular, sportul fiind una din cele mai eficiente măsuri de prevenire a apariției obezității, bolii aterosclerotice și a diabetului zaharat, cu impact asupra scăderii mortalității prin boli cardiovasculare. În plus, activitatea fizică este folosită cu succes și ca metodă terapeutică, în cadrul programelor de recuperare cardiacă, la pacienții cu insuficiență cardiacă, post-infarct miocardic sau după intervenții chirurgicale cardiace.

În același timp însă, persoanele cu boli cardiace ereditare pot avea un risc mai mare de apariție a unor tulburări maligne de ritm, ce pot duce la stop cardiac. Nu se cunoaște mereu dacă aceste tulburări de ritm apar mai frecvent în timpul activității fizice față de repaus, lucrurile fiind diferite în funcție de boala de bază, însă modificările survenite în timpul activității fizice susținute (stimul adrenergic, deshidratare, modificări acido-bazice și electrolitice) în contextul existenței unui substrat patologic, pot reprezenta un ”trigger” pentru apariția de aritmii. Cu toate acestea însă, s-a constatat că sedentarismul are un efect mai nociv asupra stării de sănătate (fizice și psihice) pe termen lung, astfel încât în prezent, ghidurile medicale recomandă efectuarea de activitate fizică tuturor pacienților cu boli cardiace, dar într-un mod individualizat, de la caz la caz.

Astfel, înaintea începerii oricărui program de antrenament fizic, se recomandă efectuarea unei vizite la medicul cardiolog, care vă va prescrie o serie de investigații cu rol în stratificarea riscului – mai precis cu rolul de a evalua prezența unor eventuale aritmii induse de efort, a răspunsului tensional la efort sau apariția unor anumite simptome. De obicei se va efectua o anamneză riguroasă atât în ceea ce privește istoricul personal, dar și cel familial, o evaluare ecocardiografică, monitorizarea HolterECG/24-48h si efectuarea unui test ECG de efort. Informații mai complete se pot obține prin efectuarea unui test de efort cardiopulmonar (CPET) care permite măsurarea unor parametri suplimentari, ce pot fi folosiți ulterior pentru a crea un plan de antrenament. Aceste teste vor trebui cel mai probabil repetate anual. În cazul prezenței unei cardiomiopatii, informații prețioase în ceea ce privește riscul aritmic pot fi obținute inclusiv de la examinarea prin rezonanță magnetică cardiacă cu substanță de contrast, care poate evidenția prezența si cantitatea de fibroză miocardică, aceasta fiind corelată cu riscul de evenimente aritmice.

După o evaluare de bază foarte amănunțită, medicul vă poate oferi mai multe detalii cu privire la intensitatea efortului fizic care poate fi sigură pentru dumneavoastră, tipul de sport și modalitatea de desfășurare a antrenamentelor. De exemplu, pentru pacienții cu risc aritmic crescut, poate fi recomandată efectuarea de activitate sportivă într-un centru de recuperare cardiacă (cel puțin în fazele inițiale) unde există personal medical specializat și pacienții pot fi supravegheați în timpul efortului.

În general sunt preferate sporturile de tip mers alert sau alergare ușoară, ciclism (pe teren plat sau bicicletă staționară) sau înot. În funcție de boala de bază însă, unele sporturi pot prezenta riscuri mai mari. De exemplu, în sindromul de QT lung tip 1 înotul se asociază cu un risc mai mare de evenimente aritmice, iar în sindromul Marfan sau în alte boli asociate cu anevrisme aortice se recomandă evitarea sporturilor de contact și a celor cu componentă statică crescută, precum ridicarea de greutăți. De asemenea, trebuie să fie evitate sporturile care, în eventualitatea unei sincope, pot duce la vătămare corporală sau deces – precum alpinismul, echitația, motociclismul sau diferite sporturi de iarnă sau acvatice. 

În plus, trebuie știut că evoluția și prognosticul anumitor boli ereditare, sau în prezența anumitor mutații genetice cu risc crescut, practicarea sportului de intensitate crescută se poate asocia nu doar cu un risc mai mare de aritmii, dar și cu o declanșare mai precoce, respectiv cu o progresie mai rapidă a bolii. Este cazul cardiomiopatiei aritmogene sau a cardiomiopatiilor dilatative produse de mutația lamininei A/C sau filaminei C. Persoanele afectate de aceste boli nu trebuie însă să fie complet sedentare, ci să-și limiteze activitatea fizică la activități recreaționale de intensitate scăzută, să țină cont de nivelul de efort fizic necesar la locul de muncă și să evite practicarea oricăror sporturi competiționale.

De asemenea, sunt necesare precauții suplimentare în cazul purtătorilor de ICD, care trebuie să evite sporturile de contact și sporturile ce presupun mișcarea excesivă a membrului superior ipsilateral, precum tenis sau înot (1). 

In general, se preferă efortul fizic dinamic precum alergare, înot sau mers cu bicicleta, câte 20 de minute de 3-5 ori pe săptămână, la o intensitate scăzută-moderată. Și efortul static are beneficii în întărirea musculaturii și a sistemului osos, însă fără a folosi greutăți excesive. Se recomandă folosirea sistemelor de tracțiune, cu greutăți care să nu depășească 20% din greutatea proprie pentru membrele superioare, respectiv 50% din greutatea proprie pentru membrele inferioare (2). 

Câteva sfaturi generale care ar putea fi utile:

  • Evitați eforturile bruște –  începeți mereu cu o perioadă de încălzire și terminați antrenamentul cu o perioadă de ”cool-down”, fiecare cu o durată de aproximativ 5 minute (3); evitați sporturile ce presupun efectuarea de sprinturi, precum fotbal, baschet sau rugby;  preferați în schimb o activitate liniară ca intensitate, pe o durată mai lungă de timp; evitați antrenamentele de tip ”high intensity interval training” (HIIT).
  • Începeți cu puțin – creșteți gradual durata și intensitatea antrenamentelor, însă evitați creșterea intensității cu scopul atingerii excelenței. Activitatea fizică trebuie să fie una  recreațională, nu competițională.
  • Monitorizați – Sunt disponibile variate dispozitive care vă pot ghida în efecturea antrenamentelor, fie prin măsurarea frecvenței cardiace, fie chiar prin monitorizare ECG. Nu depășiți frecvența cardiacă care este sigură pentru dumneavoastră. Aceasta vă va fi recomandată de către medic, după efectuarea unui test ECG de efort sau a unui CPET. O metodă mai simplistă ar fi sa nu depășiți 60-80% din frecvența cardiacă țintă (calculată după formula: 220-vârsta în ani). Dacă aveți un dispozitiv care monitorizează traseul ECG și se observă aritmii, mergeți la medic pentru reevaluare.
  • Hidratați-vă – Aveți grijă să înlocuiți pierderile hidro-electrolitice și evitați climatul excesiv de cald, rece sau umed.
  • Fiți atenți la simptome – Dacă remarcați simptome de alarmă (palpitații, amețeli sau stări de leșin, durere în piept sau lipsă de aer), sau poate doar o scădere a toleranței la efort față de situația precedentă, nu le ignorați și mergeți cât mai repede la  medic.
  • Atenție la stimulente – Evitați utilizarea stimulentelor de efort și a substanțelor excitante cardiace, care pot predispune la aritmii.
  • Fiți precauți – Luați în considerare ideea de a avea un partener de sport, sau mergeți la o sală de fitness sau o arena sportivă unde există un defibrilator extern automat și suficiente persoane în jur care să poată veni în ajutor la nevoie. Alergatul singur în pădure nu este o idee prea bună.

În concluzie, activitatea fizică nu trebuie să fie complet restricționată la pacienții cu boli cardiace ereditare, dar trebuie să fie efectuată într-un mod individualizat, adaptat la boala de bază și la stadiul bolii, fiind necesar un sistem de suport extins, care să includă atât vizita la medicul specialist, dar și programe de educație medicală pentru pacienți sau de consiliere psihologică.

Bibliografie:

  1. Maron, Barry J., et al. “Recommendations for physical activity and recreational sports participation for young patients with genetic cardiovascular diseases.” Circulation 109.22 (2004): 2807-2816.
  2. D’Silva, Andrew, and Sanjay Sharma. “Management of young competitive athletes with cardiovascular conditions.” Heart 103.6 (2017): 463-473.
  3. Zorzi, A., A. Pelliccia, and D. Corrado. “Inherited cardiomyopathies and sports participation.” Netherlands Heart Journal 26.3 (2018): 154-165.